tuns, oare?

Mare eveniment mare! Andi s-a tuns!
(Da.. nu mai am plete...de vreo 3 ani de-amu... da' asta-i o alta poveste)

Blogu' de azi se leaga de principul "nu conteaza imaginea... conteaza aspectu' "
Asa, poi.. trebuia sa ma tund... Eu am parul faorte des si voluminos.
De ce? Nu stiu... pur si simplu asa e paru' meu. De obicei sunt multumit de el, insa sunt momente in care intrece orice limita si atunci nu mai am ce sa-i fac... tre sa-l tai. Si uite asa se linisteste si nu ma, mai deranjeaza o bucata. (sigur numai eu simt asa ceva :P )


Odata cu inaintarea mea in varsta... paru-mi a inceput sa-si mai schimbe din culoare (naravul ramane fidel, pe aceiasi line).
Sa vedem... (pai...) la inceput eram chel... (na asa m-o facut mama...) dupa ce mi s-o dus solzii, o inceput sa apara ceva fire aurii si fusei blond cu paru' scurtut pana am fost dat la camin (aka gradinita). Acolo mi-am inceput viata parului rebel si l-am lasat (constant) sa creasca pana in ochi (sau mama m-a lasat sa il cresc asa... aceste date trebuie analizate mai profund :P)

Asa... Odata cu intrarea in sistemul educational, paru' meu a inceput sa devina saten (nu va legati de mine si culori ca is discromatic, da?). Lungimea parului a ramas mai aceieiasi, desi am mai fost ajutat, din cand in cand, de un frizer batran si aproape orb, care si in ziua de azi mai lucreaza ( desi cred ca, intre timp, a murit)
Totusi au fost si necazuri. Am avut doua momente in care l-am tuns zero: primu prin clasa 1 datorita unor insecte superbe, mici, mici mici, paduchii (yummy);  a 2 oara, prin clasa a4a din proprie initiativa si oarecum din revolta fata de frizerul batran care ma tundea in caontinuare la fel de rau, (iar eu in aceea vreme nu descoperisem admiratia pentru raul etern :P )


Hmm... uite aja m-am facut roacker. Certatu-m-am bine cu frizerul am descoperit cu muzica unchiului meu incepe sa imi ofere de ceva timp, multa, multa placere.

Parul meu a fost foarte apreciat de catre profesorii de scoala generala.. De ex. profesoara de franceza il iubea asa de mult incat vroia sa il ea cu ea peste tot, la tabla, la catedra... Sa zicem ca ii placea imaginea mea cu fundal zgomotos de usa. (inca mai pastrez cucuie)

Ehh dar sa nu lungim sirul amintirilor...Liceul m-a prins cu paru lung.. si o bucat a de facultate tot asa... Dupa care au aparut... interventiile parurgicale (sic!) cam odata la 2-3 luni.. Saracu... intr-un fel si acum mi-e mila de el (si de cei care citesc povestioara aceasta)...

Am observat ca intre timp a inceput sa si albeasca... prea multa presiune asupra-i... (suspin adanc)
Lumea a inceput sa-mi spuna sa il vopsesc ca cica... nu se cade la varsta mea sa am atatia peri albi... asa ca, am facut si eu ce mi-o zis tata lumea.
L-am vopsit!
Rosu.

(Adica na.... eu am vrut sa fie rosu.. na... sa se potriveasca cu creasta, dar o iesit cam... rojcat :D)

Da na macar ii oarecum uniform.

Arat in sfarjit ji io ca uomu...

Update: Imi lipsesc pozele-mi cu mini creasta, in caz ca sunt la tine te rog contacteaza-ma!

tt tt

Persoane interesate