cu trenul prin... (partea B) - Inca nu


fug, fug, fuuuuuug! incep sa transpir, respir din ce in ce mai greu...fuga, inceputa curajos, se transforma intr-un mers ghebuit si impiedicat, si... si? poi pana la urma ajung la gara cea mica.. dar unde o fi buda?(a nu se intelege prin termenul "buda" ceva religios sau filozofic, ii doar vorba despre o simpla buda)
din pacate pentru mine aveam in cap piesa Groapa de la Marigold, ca na o repetam pentru iasi.. zic din pacate, pentru ca in timp ce ma aflam in starea aceasta mirifica, aveam in cap "nu mai pot tzineee, si imi scapa!"... foarte frumos refrenul, dar total nelalocul lui in acel moment.
oricum fac si intru in superba cladire a garii mici din cluj.
era destul de dimineatza, dar destul de tarziu ca sa mai fie umpluta de navetisti, deci unde-i baia? pe cine sa intreb?
ehh noroc ca in europa nu ai nevoie sa intrebi, just follow the smell!! and so i did si iat-o in fatza mea..
ahh cat ii de... bine pazita de 3 tantiutze spre babutze, sigur plinutze si in halate visinii, care ma privesc zambitor.

eu: "la baie?"
ele: "10mii" (taxa ce mai!)
eu: "sigur"
ma caut prin buzunare..oare unde naiba am pus banii dupa ce mi-am luat cafeaua? or fi cazut?
"va dau cand ies, ca..e o urgenta, se poate?"
aia mai mare din ele: "noh bine hai..da sa nu-mi faci mizerie mare ca am mai nainte am dat cu matura!"
eu: "....."


dupa 15 secunde. eu in za restroom.
bucuros ca am terminat cu bine treaba care m-a adus aici, ies din singura cabina cu usa si ma uit in jur dupa un robinet (avand si un bonus de bucurie datorat faptului ca destinul facuse ca eu sa imi iau niste servetele caiso-parfumate cu mine)

se vedea ca a dat cineva cu matura!
nu...pe bune, chiar se vedeau urme de matura prin marea curatenie ce ma inconjura.
ceea ce nu vedeam, pe langa un robinet functionabil
(nu vreau sa povestesc de buda propriu-zisa na!)

de ce trebuie ca fericirea sa dureze chiar mai putin de o clipa?

ma caut, gasec vreo 60 de bani, prea putin, sper totusi sa fie ok, ca na..nu tu hartite, nu tu nic, numa o... da hai ca nu vreau sa fiu..
ies.

toate trei: "ei cum o fo'?"
eu: "bine.. :S da stiti nu am de..decat. "
aia mai mare in latime dintre ele:"nu-i bai, las ca esti dragut"
eu.."....."

acuma, cum ar trebui sa fie cineva dupa ce aude aceste vorbe, din partea unui pesonaj feminin pe care nu pot sa-l caracterizez altfel decat ca fiind infriorator, nu stiu.
eu, pe langa uluiala, amuzament si oleaca de frica (ca pierd trenul cred..) ma prind de ghiozdan si incep incet sa pasesc cu spatele spre iesirea din micul infern.
le zic multumesc, nuj ce mai zic ele (cine ar fi crezut ca se pot naste prietenii atat de repede si in asemenea condititii? ehh! se poate si mai rau..) si uite asa cu pasi micutzi si zambet larg incep sa simt aerul inc aproaspat de dimineatza, ma intorc si ies pe peron..
odata iesit, alat viata, repede uit tot inafara de complimetul delicatei duoamne si o iau agale spre trenul meserias care inca ma astepta linisitit in acelasi loc in care l-am lasat.
cand... deodata, aud in spatele meu...

-va urma-

tt tt

Persoane interesate