Iarasi foc la mine-n bloc, dar de data asta cu bonus...


Moartea e singura certitudine din minunatele noastre vieti (uhhh). Ce facem noi cu zilele si noptile noastre nu prea stim, dar e clar ca odata j-odata, cumva, avem un sfarsjit (de-o fi ceva inceput dupa... asta-i treaba altora, nu a mea). In blocul in care locuiesc in Cluj se moare cu frecventa mare. Odat' la 2 saptamani, daca nu chiar mai des, se poate admira steagul negru la intrare.... Sti, acum o sa-mi spui "vai! da' cine mai traieste in blocu despre care vorbesti?" Ehh, sunt mai mult decat destule etaje umplute cu garsoniere pline de babe si mosnegi (si situatia e cam la fel in tot cartierul).

Na si cum spuneam, nu-i mare surpriza sa vezi steaguri negre, si anunturi bilingve ca nuj' cine de 90 de anisori o trecut pe partea cealalta. Ii chiar OK pentru ca de vreo 2 anijori incoace o mai intinerit lumea prin minunatu' cartier. O baba moarta=2-3 studente/studenti in loc (na..sa fie cam acelasi numar de ani, chiar daca adunati). incepi sa vezi lumini la geam noaptea, se mai aude o muzica, un zgomot... e... bine. Moartea unora, fericirea altora. (suspin)

Ieri, ma intorc din targ pe la amiaza, linistit si dornic sa ma arunc si sa zac in al meu pat. Cand "dau coltu" spre blocul in care se afla patul mai sus mentionat, observ urmatorele: 2 dube de politie, o salvare, o masinuta de pompieri si multimea de gura casca adunata printre minunatiile de vehicole.
Imi zic "sa vez' ca iar o cazut ceva tigara in ceva cos de gunoi (aka balcon).. si sa vezi ca de data asta o ars mai mult decat 2 hartiute"

Ma indrept oarrcum ingrijorat spre un nene politizt si o tanti pomper (sic!). "Nu va suparati..ce s-a intamplat?" zic io. "A luat foc o garsoniera" raspund ei. "Uhhh.. la ce etaj?" intreb eu, gandindu-ma la Marius (za rummate) , pe care il lasasem hibernand puternic atunci cand am plecat.
"La parter" imi raspunde tanti cu un oarecare plictis in glas.
"Aaaa..bun. adica na..trist...se poate intra, sau e periculos?" zic destul bucuros ca nu mi-o luat foc compu' si colegu'. "Se poate numa' daca locuiti aici si aveti buletin la dumneavoastra" imi raspunde nenea, foarte cumsecade.

Politetea, aparuta deodata m-o facut sa ma gandesc la flotant si explicatii.. asa ca am zis cu o ingrijorare falsa ca nu il am si am facut frumusel stanga-mprejur spre 2 don'shoare din gloata ce parea ca este in aceiasi situatie de lipsa a actelor ca si mine.
Fatucili de vreo 20-21 anishori, imbracate trendi de numa,
injurau pe toti posibilii vinovati de starea lor (de la adminstratoru' de bloc, la politie pana la vreme) cu un accent britisho-clujo-bucurestean, foarte indispuse de faptul ca nu se poate intra in bloc. (care acuma si-o gasit sa ia foc)
 

Intru in vorba.
"Nu stiti care garsoniera o ars?". Ma privesc oarecum suspect "Ce? Nu vezi? Pe partea asta, evident!".Ignor lipsa de sens din raspunsul lor, precum si tonul iritat, (imi propun sa-mi fac rost de ceva puteri supranaturale sa pot sa vad prin masini si oameni, pe care ele sigur tre sa le fi avut) si continui stangace "Am ceva prieteni care locuiesc la parter..."
"Dar, TU locuiesti aici?", "Da, aici locuiesc...","Fezi ca o fost omorata o fata..." "Pof..ce???"


Hmm..

Incepe sa devina serioasa treaba, le las in pace pe domnitzele care si-au reluat discutiile de tipul "'Poi numa' asa se procedeaza in romania...bla bla bla ". Sun pe Marius. "Bah stii ca o luat foc blocu'?", "Da cum sa nu stiu", "Na vezi ca io nu pot intra, hai la un suc ceva","Bine, vin, vin".

Afara, ger puternic, frunze cazute, batute de vant si de idiotenia de zapada cazuta peste cluj, de curand. Eu stau, departe de agitatie, il astept pa Marius. Cativa trecatori ma intreaba cam ce am intrebat si io, le spun ce stiu... ma asculta, dau din cap aprobator si pleaca. Imi aprind o tigara, ma gandesc la caldura din patul in care as fi putut sa fiu acum.. Ma gandesc la aia de o murit.. Foc nu se vede deci "pomperii" l-au stins. Apare Marius. Merem.

Insomnia e o crajma placuta, mai ales ziua cand nu este plina la refuz. stau cu marius la o masa. Ne bucuram de caldura din bar, comandam ceai negru ca sa fie in armonie cu ziua asta.
Zic "na mei SIca, era sa iei si tu foc". Marius, inca ravasit de dupa pseudojoul de cu o seara inainte... (la fel ca si mine de altfel, da io avui repetitie de dimineata si deci mai frej) Incepe sa-mi povesteasca cum, dupa ce am plecat io el j-o pus un Deep Purple si o adormit, asta ca sa se trezeasca deodata ca nu poate respira de un fum negru, inecacios, fara o cauza evidenta. Imi spune de cum o bajbait pe la toate prizele sa vada ce s-o aprins, de cum o inceput sa scoata boxele vechi ce le tinem in debara, crezand ca de acolo arde... De cum si-o dat seama ca alea nu-s legate de nimic... De nelemurirea lui atunci cand pe balcon fiind si privind spre pompieri, o inceput unu sa-l filmeze... Despre socul pe care l-o avut cand o realizat ca fumul inecacios se datoreaza arderii unei fete de 28 de ani, care mai intai, cica ar fi fost taiata binisor cu cutitu' de cineva...  Despre plansetele proprietarilor veniti sa-si incaseze chiria (putin cam tarziu...) Despre multimea de politisti, ipoteze aruncate pe ici pe-colo spre deliciul spectatorilor de pe balcoane, dornici de cunoastere.. and so on...

(Bine ar fi sa nu mai miroase a carne arsa, cand ajung, pentru ca mi-e somn si nu imi place sa dorm in fum)

Tragem concluzia ca e un incident destul de ciudat si atipic zonei in care stam in chirie... si cam prea tragic.
Insa totodata ne dam seama ca o sa fie o nou garsoniera libera jos, care, probabil va avea un pret sub cel al pietei, pentru ca "cine ar vrea sa locuiasca, undeva unde o fost omorat cineva?"
(hmm... noi?)


Ne terminam ceaiurile, care s-au nimerit a fi excelente, ne mai uitam la oamenii de pe la mese si ne pornim spre statia de troleu, respectiv, spre casa.

La magazinul de jos, vanzatoarea ne pune la curent cu noutatile "un amant gelos, a taiat-o si a dat foc". Ne luam cate un iaurt, niste apa minerala, tigari si urcam. Cativa politisti mai plini de zel, ramasi de paza la locul crimei, ne saluta respectuos, nu ne intreaba nimic. Salutam inapoi parand mirati de vederea lor. Ajungem home. Punem un film si asteptam o pizza ca ni s-a facut foame intre timp. Inca miroase. Nu a pizza. Ii amintesc lui Marius ca de cand sta la mine, numa ciudatenii se intampla, dupa care incerc sa dorm. Adorm greu, dar numai dupa ce manc'.

Na... o murit cineva mai tinerel, mai trebe inca unu doi ca sa compenseze cu lipsa unei babe. Sa speram ca n-om fi noi.

Oamenii mor zilnic. Moartea unora ne da motive de povestit, news, intrigi, hrrrr, mrrr, prrrr... actiune, motor... stop!

 Minunat, nu?


tt tt

Persoane interesate